de Cezar Asofronie
"Nu cuvintele-mi dau farmec trairii efemere,Nu vorbele-mi fac din mine citate celebre
Nu sunt eu acela ce iubirii, iubind ii soptesc
Nu sunt eu acela, ce fara sa vreau te gasesc
Nu sunt eu...
Si poate nu-s nici eu acela, ce te-a facut sa plangi,
Sa taci...in sine sa te-nchizi , sa te retragi...
Se poate sa fie doar o rabufnire a eului meu
Sau poate o urma de egoism, ce te-a lovit prea greu...
Dar nu...nu...nu sunt eu...
Cand nu ti-am spus, ce-n soapta inima-ti ar fi vrut sa asculte,
Si fara sa vreau am legat cuvinte in certuri,
Cand doar orgoliul prin fapte l-am lasat sa cuvante,
Tu iarta-mi...si citeste scris in ele doar nedorite esecuri,
Pentru ca nu...acela nu sunt eu...
Si-n serile cand ochii plini de lacrimi tristete-au semanat
Si-n asternut ascunse, aprente ale durerii ti-am lasat,
Si-n zilele cand norii, puterea de a crede ti-au umbrit
Iubirea ascunzandu-ti, fara sa stii ce-nseamna a fi iubit,
Tu ,crede!...Crede-ma!... acela nu sunt eu...
Dar cand obrazul sarutul cald ti-a mangaiat,
Cand ale mele vorbe simple, orice durere-au alungat,
Si cand iubirea mea ti-a aratat ca-nsemni ceva,
Prin fapte demonstrandu-ti ca esti parte din viata mea,
Atunci tu fii aconvinsa:- Acela am fost eu"
29 noiembrie 2010
