Recunostinta

              de Asofronie Cezar

Imi par ani dar totusi sunt zile,
Si clipe sunt anotimpuri si zambete dureri....
Mainile-mi topite fac drum catre Tine,
Si-n forme ciudate se-ntorc catre ieri...

Cristale ce-n lacrimi adanci se ascund,
Si vise ce-n cioburi astazi cu miile se frang...
Priviri de mult uitate pe peretii pictati,
Si oameni ce-n juru-mi, raman aceiasi ciudati.

Atingeri de foc ce-mi modeleaza azi mica credinta,
Si-ngenunchiata la cruce imi lasa fiinta...
In sus sa privesc mi-e de mult o rusine,
Dar stiu ,pironul gros, si-al meu pacat il tine...

Vreau doar sa plang , setea pamantului sa sting,
Si-ntr-un final sa-mi sece dorul, si cerul sa-l ating...
In spini batut sa-mi fie drumul, eu vreau s-ajung la Tine,
Si de iti este frig o Tata, eu ma dezbrac de mine.

28 Octombrie 2011

Am intrebat

de Cezar Asofronie

Am întrebat poetul cum se naşte poezia,

Şi mi-a raspuns ca e aşa cum din susbtanţe s-a nascut chimia.

Am  întrebat olarul cum lutului da viaţă,

Şi mi-a şoptit că e asemeni, cum soarele din întuneric naşte dimineaţă.

Am întrebat o pasare cum aripa-i dă viaţă,

Şi mi-a raspuns ca e aşa, cum un copac capată scoarţă.

Am întrebat şi ploaia de unde-şi are ea izvor,

Şi mi-a răspuns că e la fel cum suferinţa e sursă lacrimilor.

Am întrebat natura cum din nimic se naşte,

Nu mi-a raspuns printr-un exemplu, a spus ca un miracol totul face.

M-am întrebat atunci pe mine, de unde sunt şi ce-mi doresc,

Şi mi-am găsit răspunsul: eu am un Creator ceresc.

                                         4 aprilie 2011

                                        

Zbucim

                               de Asofronie Cezar

Mi s-a udat hartia unde zambetu-mi scria iubire

Si nu mai am nici pixul si simt ca-mi ies din fire...

Nu mai suport nici vantul in fata cand imi bate,

Iar amintirea atarnanda o simt cum sta in spate.

Doar scartaitul usii simt cum tacerea-mi taie,

Si-n profunzime-mi vad peretii fiind un joc de paie.

Lumina este stearsa si becul nu se-aprinde,

Si simt incet cum timpul...trecutului se vinde.

Ironic din tablou, un personaj mitic zambeste,

Si in vechimea lui inca-l aud cum imi vorbeste...

Imi spune sa uit de frunza ce s-a uscat si a cazut,

Si sa-nteleg ca de copac, ea singura s-a rupt...

Lipit de pat simt trupu-mi greu ca plumbul,

Si prea intunecat si sters imi este gandul...

N-a fost hartia ce mult prea uda imi era

A fost prea scurta clipa, si gura nu imi cuvanta.

                                                           02.04.2011

Vreau sa se vada doi

Tremuranda ca un abur, privirea imi ridic,
Ma uit la slava Ta, si-mi zic:-Eu sunt atat de mic...
Mai fac un pas, dar urmele ramase n-arata ca sunt doi,
Ma-ntreb acum Isuse: -Care lipseste dintre noi?

Nu te-am pierdut cand am uitat poate sa iert ceva?
Nu te-am lasat poate s-astepti, batand in usa mea?
E intuneric in juru-mi, si stinsa e lumina...
Sunt fericit ca nu ma vad, si cred c-ascunsa-mi este vina.

Simt inima-mi ca-mi bate, picioru-mi ca se misca,
Dar trupul e slabit...si boala tot persista.
Incerc sa-naintez, dar obosesc caci pasul e greoi,
Din nou ma prabusesc si haina-mi este plina de noroi.

M-opresc, ca-n amintiri nefaste sa imi gasesc raspunsul,
Pacatul zambind priveste, dar inimii ii creste pulsul...
Imi vad greseala...si vad si unul dintre pasii Tai...
Il vad lasat in urma, si eu gonind pe alte cai.

Trudit renunt sa lupt in vant, cu pumnii goi,
Si-ti cer iertare Doamne, caci vreau sa fim tot doi!
Nu vreau sa pierd din  nou, in urma pasul Tau...
O cat de egoist am fost! Cat am putut sa fiu de rau!

Te rog priveste...umila este ruga mea...intinde mana Ta
Acum m-am hotarat, pe drum tu vreau sa fii in fata mea!
Nu vreau sa mai lipseasca nici unul dintre noi,
Si-n urmele lasate, vreau sa se vada doi!

Un suflet care plange

Si norii se deschid si cerul astazi plange,
Departe undeva, un suflet de copil se frange.
Se vede o mana ridicata si-un trup ingenunchiat,
Se vede'un suflet trist ce vrea acum salvat.

De pietre-i se loveste-un zambet,
Copilaria e de mult un plans, un sunet...
Aud ceva in soapta....copilul inca plange...
Departe , undeva, un suflet azi se frange.

Doi ochi se-nchid si-o voce calda cuvinte leaga-n rugaciune,
Durerea e prea mare, dar cerului o spune...
Inaintand in noapte copilul se inchina,
De amintiri puternic se loveste, se-apleaca, si suspina.

Pe cer se-aprind iar stele, copilul insa tace,
Privirea e batuta-n cuie...in casa nu e pace...
O usa se izbeste, un strigat timpanul i-l loveste
Speriat inchide ochii, el capul si-l ridica, apoi se prabuseste.

C-un scartait de glezne din nou el se ridica,
Pe cer se vede-o raza...privirea e orbita.
Gingas deschide gura, dar acum nu mai plange,
Schitat se vede'un zambet caci ruga lui invinge.

Deschisi sunt iarasi norii, si verde e natura,
Nici vantul nu mai bate, un cub de gheata este ura...
Pe cer se-aprinde'un soare, pe camp se vede floare
Din nou invinge ruga, din nou e sarbatoare!
                                   

E doar trecutul

                            de Cezar Asofronie

Tacute sperante si-ascunse primaveri,

Copaci cu frunze moarte, un soare stins...si-atat...

Privesc un ieri si-ntunecat imi pare,

Si-aleg apoi inchisi ochii sa-mi tina somnul...

Timpul moare.

Idila-mi este toamna ce parca ieri trecuta,

O frunza e trecutul de ploi si ceata stinsa,

M-opresc...astept...si iar trecutul mi-l privesc,

Aud aceleasi voci ce-n inima-mi soptesc: a fost...e doar trecutul...

Ascult ...si incetez.

De crengi uscate agatat imi este trupul,

Uscata este floarea, de-o piatra-mi sta legat azi gandul.

Patetic bate astazi vantul...imi tremura iar mana,

Gonesc in amintiri, dar mi se-nchide iarasi usa...

Ca plumbul sunt...e doar trecutul.

O mana imi ridic, grotesc se-aud in urma pasii,

Ingreunati imi simt iar ochii si pleaopa-ncet imi cade.

Ma prabusesc si ceru-n nori de ploi se-nchide,

Din nou eu atipesc...pamantu-i ud...si ma trezesc.

Un  picur cade-n gol...e doar trecutul.

Cu greu respir acelasi aer umed ce imi sufoca libertatea,

Si ca-ntr-o colivie pe buze-mi stau cuvinte nerostite,

Pe-acoperis o pasare rosteste versuriu neauzite...

In gol se simte trupul si-o carte-nchisa-mi este pacea

Aud din  nou...dar inca stau pe ganduri.

Necunoscut imi este astazi drumul, o schita e natura,

Doar apa se aude si inima-mi ritmic cum bate...

Timpanul simte iar batand ecoul...un fir de par imi cade...

Copilaria este acum o carte ce o deschide amintirea,

Citesc in ea...e doar trecutul.

                                           11 ianuarie 2011