Si norii se deschid si cerul astazi plange,
Departe undeva, un suflet de copil se frange.
Se vede o mana ridicata si-un trup ingenunchiat,
Se vede'un suflet trist ce vrea acum salvat.
De pietre-i se loveste-un zambet,
Copilaria e de mult un plans, un sunet...
Aud ceva in soapta....copilul inca plange...
Departe , undeva, un suflet azi se frange.
Doi ochi se-nchid si-o voce calda cuvinte leaga-n rugaciune,
Durerea e prea mare, dar cerului o spune...
Inaintand in noapte copilul se inchina,
De amintiri puternic se loveste, se-apleaca, si suspina.
Pe cer se-aprind iar stele, copilul insa tace,
Privirea e batuta-n cuie...in casa nu e pace...
O usa se izbeste, un strigat timpanul i-l loveste
Speriat inchide ochii, el capul si-l ridica, apoi se prabuseste.
C-un scartait de glezne din nou el se ridica,
Pe cer se vede-o raza...privirea e orbita.
Gingas deschide gura, dar acum nu mai plange,
Schitat se vede'un zambet caci ruga lui invinge.
Deschisi sunt iarasi norii, si verde e natura,
Nici vantul nu mai bate, un cub de gheata este ura...
Pe cer se-aprinde'un soare, pe camp se vede floare
Din nou invinge ruga, din nou e sarbatoare!
giovedì 27 gennaio 2011
martedì 11 gennaio 2011
E doar trecutul
de Cezar Asofronie
Tacute sperante si-ascunse primaveri,
Copaci cu frunze moarte, un soare stins...si-atat...
Privesc un ieri si-ntunecat imi pare,
Si-aleg apoi inchisi ochii sa-mi tina somnul...
Timpul moare.
O frunza e trecutul de ploi si ceata stinsa,
M-opresc...astept...si iar trecutul mi-l privesc,
Aud aceleasi voci ce-n inima-mi soptesc: a fost...e doar trecutul...
Ascult ...si incetez.
De crengi uscate agatat imi este trupul,
Uscata este floarea, de-o piatra-mi sta legat azi gandul.
Patetic bate astazi vantul...imi tremura iar mana,
Gonesc in amintiri, dar mi se-nchide iarasi usa...
Ca plumbul sunt...e doar trecutul.
O mana imi ridic, grotesc se-aud in urma pasii,
Ingreunati imi simt iar ochii si pleaopa-ncet imi cade.
Ma prabusesc si ceru-n nori de ploi se-nchide,
Din nou eu atipesc...pamantu-i ud...si ma trezesc.
Un picur cade-n gol...e doar trecutul.
Cu greu respir acelasi aer umed ce imi sufoca libertatea,
Si ca-ntr-o colivie pe buze-mi stau cuvinte nerostite,
Pe-acoperis o pasare rosteste versuriu neauzite...
In gol se simte trupul si-o carte-nchisa-mi este pacea
Aud din nou...dar inca stau pe ganduri.
Necunoscut imi este astazi drumul, o schita e natura,
Doar apa se aude si inima-mi ritmic cum bate...
Timpanul simte iar batand ecoul...un fir de par imi cade...
Copilaria este acum o carte ce o deschide amintirea,
Citesc in ea...e doar trecutul.
11 ianuarie 2011
Iscriviti a:
Post (Atom)