Ma uit la slava Ta, si-mi zic:-Eu sunt atat de mic...
Mai fac un pas, dar urmele ramase n-arata ca sunt doi,
Ma-ntreb acum Isuse: -Care lipseste dintre noi?Nu te-am pierdut cand am uitat poate sa iert ceva?
Nu te-am lasat poate s-astepti, batand in usa mea?
E intuneric in juru-mi, si stinsa e lumina...
Sunt fericit ca nu ma vad, si cred c-ascunsa-mi este vina.
Simt inima-mi ca-mi bate, picioru-mi ca se misca,
Dar trupul e slabit...si boala tot persista.
Incerc sa-naintez, dar obosesc caci pasul e greoi,
Din nou ma prabusesc si haina-mi este plina de noroi.
M-opresc, ca-n amintiri nefaste sa imi gasesc raspunsul,
Pacatul zambind priveste, dar inimii ii creste pulsul...
Imi vad greseala...si vad si unul dintre pasii Tai...
Il vad lasat in urma, si eu gonind pe alte cai.
Trudit renunt sa lupt in vant, cu pumnii goi,
Si-ti cer iertare Doamne, caci vreau sa fim tot doi!
Nu vreau sa pierd din nou, in urma pasul Tau...
O cat de egoist am fost! Cat am putut sa fiu de rau!
Te rog priveste...umila este ruga mea...intinde mana Ta
Acum m-am hotarat, pe drum tu vreau sa fii in fata mea!
Nu vreau sa mai lipseasca nici unul dintre noi,
Si-n urmele lasate, vreau sa se vada doi!
