Un suflet care plange

Si norii se deschid si cerul astazi plange,
Departe undeva, un suflet de copil se frange.
Se vede o mana ridicata si-un trup ingenunchiat,
Se vede'un suflet trist ce vrea acum salvat.

De pietre-i se loveste-un zambet,
Copilaria e de mult un plans, un sunet...
Aud ceva in soapta....copilul inca plange...
Departe , undeva, un suflet azi se frange.

Doi ochi se-nchid si-o voce calda cuvinte leaga-n rugaciune,
Durerea e prea mare, dar cerului o spune...
Inaintand in noapte copilul se inchina,
De amintiri puternic se loveste, se-apleaca, si suspina.

Pe cer se-aprind iar stele, copilul insa tace,
Privirea e batuta-n cuie...in casa nu e pace...
O usa se izbeste, un strigat timpanul i-l loveste
Speriat inchide ochii, el capul si-l ridica, apoi se prabuseste.

C-un scartait de glezne din nou el se ridica,
Pe cer se vede-o raza...privirea e orbita.
Gingas deschide gura, dar acum nu mai plange,
Schitat se vede'un zambet caci ruga lui invinge.

Deschisi sunt iarasi norii, si verde e natura,
Nici vantul nu mai bate, un cub de gheata este ura...
Pe cer se-aprinde'un soare, pe camp se vede floare
Din nou invinge ruga, din nou e sarbatoare!