Recunostinta

              de Asofronie Cezar

Imi par ani dar totusi sunt zile,
Si clipe sunt anotimpuri si zambete dureri....
Mainile-mi topite fac drum catre Tine,
Si-n forme ciudate se-ntorc catre ieri...

Cristale ce-n lacrimi adanci se ascund,
Si vise ce-n cioburi astazi cu miile se frang...
Priviri de mult uitate pe peretii pictati,
Si oameni ce-n juru-mi, raman aceiasi ciudati.

Atingeri de foc ce-mi modeleaza azi mica credinta,
Si-ngenunchiata la cruce imi lasa fiinta...
In sus sa privesc mi-e de mult o rusine,
Dar stiu ,pironul gros, si-al meu pacat il tine...

Vreau doar sa plang , setea pamantului sa sting,
Si-ntr-un final sa-mi sece dorul, si cerul sa-l ating...
In spini batut sa-mi fie drumul, eu vreau s-ajung la Tine,
Si de iti este frig o Tata, eu ma dezbrac de mine.

28 Octombrie 2011